Sub pomul vieții – De vorbă cu copiii noștri

Departamentul de Familie a organizat o serie de prelegeri având genericul „Sub pomul vieții – de vorbă cu copiii noștri”.

Nelu Bogdan, 12 aprilie 2019:

Cel mai important obiectiv pentru părinți

Astazi cand exista aceasta posibilitate a deplasarilor, a mergerii dintr-o parte in alta a Pamantului, ne dorim momente cand sa ne reunim, sa avem cate o intalnire de familie. Si daca aici ne bucuram mult de aceste scurte ocazii, cu cat mai mult ar trebui sa ne dorim sa stim ca in vesnicie ne vom putea intalni cu cei dragi ai nostri sub Pomul Vietii?

Cel mai important obiectiv al nostru, ca parinti, este acela de a-i avea pe copiii nostri cu noi.

Atunci cand poporul evreu a parasit Egiptul dupa 400 de ani, raportul biblic ne spune ca au fost aproximativ 600.000 de barbati peste 20 de ani; unele rapoarte spun ca in totalitate vreo 2.000.000 de persoane. Cei mai mulți au fost evrei. De unde aceasta unitate? Pentru ca au stiut sa-si pastreze familia, au stiut sa-si pastreze identitatea. Iar astazi noi de multe ori incercam sa spunem altora, sa evanghelizam pe altii, in timp ce ii pierdem pe ai nostri.

Daca nu poarta cineva grija de ai lui, si mai ales de cei din casa lui, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios. (1 Timotei 5:8)

Ce inseamna sa nu porti de grija celor din casa ta? Lipsim pe ai nostri de inbracaminte? Ii lipsim de hrana, caldura, educatie?… Nimeni din noi nu-i lipseste pe ai lui de aceste lucruri. Dar daca le dam copiilor nostri acestea, este suficient?

Noi am facut un legamant, suntem membrii unei biserici. Intrebarea care se pune este: Suntem noi convinsi ca fiii nostri vor alege drumul pe care l-am ales? Experienta pe care o avem ca biserica ne arata ca majoritatea copiilor aleg altceva. Asta denota ca este ceva subred aici; parintii nu au reusit sa le ofere copiilor stabilitate religioasa.

Lucrarea unei mame este de a-si creste copiii in invatarura Domnului. Daca face acest lucru, atunci cand va veni momentul alegerii fiii ei nu se vor clatina ca o trestie in vant intre tentatie si datorie.

Moise a stiut sa aleaga datoria pentru ca mama lui l-a educat in asa fel.

Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. (Proverbe 22:6)

Care este diferenta intre „spune copilului” si „invata pe copil”. A invata pe copil inseamna ca parintele sa faca, iar copilul sa vada acest lucru. Nu este suficient sa le spunem.

Daca vrem ca fiii nostri sa fie implinitori ai poruncii a 5-a, nu trebuie sa le cerem acest lucru. O cale mai eficienta este ca ei sa vada pe tatal ca o cinsteste pe mama.

Mai mult, convingerea intelectuala a adevarului nu este suficienta, trebuie sa sa existe o convingere a inimii asupra lucrului pe care il fac. Poate ne bucuram ca copiii nostri vin la biserica cu noi, canta in corul bisericii, participa la cate o activitate misionara. Dar ne facem timp sa-i intrebam despre lucruri cu care ei se vor intalni maine? Sa ne facem timp sa vorbim cu copiii nostri.

Pe cand Se suia El in corabie, omul care fusese indracit Il ruga sa-l lase sa ramana cu El. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasa la ai tai si povesteste-le tot ce ti-a facut Domnul si cum a avut mila de tine.” (Marcu 5:18-19)

Prima datorie a noastra este a spune celor ai nostri ceea ce ne-a facut Domnul; cei din casa noastra sa fie primii pentru care sa avem un interes deosebit.

Cat am investit in copii nostri cat am investit in ei pentru a fi un medic, un inginer sau altceva? Dar cat am investit in ei ca sa fie mantuiti? Cat timp am investit ca sa fie credinciosi? Cat am investit in ei ca sa fim siguri ca au convingeri sanatoase? Sa nu ne gasim ca pentru cele materiale am investit mai mult decat in cele vesnice…

Daca ne dorim ca sa fim impreuna sub Pomul Vietii este important sa investim in acest lucru.

Parintii lui Isus se duceau la Ierusalim in fiecare an, la praznicul Pastilui. Cand a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, dupa obiceiul praznicului. Apoi, dupa ce au trecut zilele praznicului, pe cand se intorceau acasa, baiatul Isus a ramas in Ierusalim. Parintii Lui n-au bagat de seama lucrul acesta. Au crezut ca este cu tovarasii lor de calatorie si au mers cale de o zi si L-au cautat printre rudele si cunoscutii lor. Dar nu L-au gasit si s-au intors la Ierusalim sa-L caute. Dupa trei zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari. Luca 2:41-46

De multe ori credem si noi ca de la 10-12 ani copiii nostri se pot descurca singuri, caci sunt mari. Nu exista un timp in care sa ne gandim ca putem sa uitam de copiii nostri. La orice varsta ei vor fi copiii nostri, si oricand conteaza sa le dam un sfat; niciodata cuvintele noastre nu vor fi fara rost.

Datoriile parintilor sunt infatisate lamurit in Cuvantul lui Dumnezeu. El da astfel de instructiuni ca parintii n-au nevoie sa greseasca in privinta educatiei copiilor lor. Dar El nu aproba nici o indiferenta sau neglijenta.

Dumnezeu ne-a dat instructiuni cum sa-i educam pe copiii nostri, ne da sprijinul si ajutorul de care avem nevoie si Se bucura ca sa atingem acest obiectiv, cel mai mare obiectiv: sa fim cu copiii nostri sub Pomul Vietii.

Nelu Bogdan, 13 aprilie 2019:

Nelu Bogdan – Cum putem atinge acest obiectiv?

Asculta, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta. Si poruncile acestea, pe care ti le dau astazi, sa le ai in inima ta. Sa le intiparesti in mintea copiilor tai si sa vorbesti de ele cand vei fi acasa, cand vei pleca in calatorie, cand te vei culca si cand te vei scula. Sa le legi ca un semn de aducere aminte la maini si sa-ti fie ca niste fruntare intre ochi. Sa le scrii pe usorii casei tale si pe portile tale. Deuteronomul 6:4-9

Ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu este o conditie pentru fericirea noastra. Mai mult acestea trebuie intiparite fiilor nostri. Inainte sa spui altuia ce sa faca si cum sa faca, Cuvantului Lui sa fie pentru tine o convingere, o coduita pe drumul vietii. Doar apoi poti fi eficient in a-i invata pe altii.

Daca noi neglijam educarea copiilor nostri nu dauneaza doar lor, nu ne dauneaza doar noua, ci dauneaza chiar si societatii in mijlocul careia ei vor trai.

Alegerile pe care copiii le fac sunt influentate de ceea ce i-am invatat. A-i invata sa aleaga corect este ea mai importanta lucrare a parintilor.

Nu exista misiune mai importanta ca aceea a unei mame. Ea modeleaza caractere pentru vesnicie. Ea nu are de sculptat in piatra sau lemn, ci ea are de construit un caracter potrivit pentru curtile ceresti.

Peste Egipt s-a ridicat un nou imparat care nu cunoscuse pe Iosif. El a zis poporului sau: „Iata ca poporul copiilor lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Veniti sa ne aratam dibaci fata de el, ca sa nu creasca, pentru ca nu cumva, daca se va intampla un razboi, sa se uneasca si el cu vrajmasii nostri, sa ne bata si sa iasa apoi din tara.”

Le-au facut viata amara prin lucrari grele de lut si caramizi si prin tot felul de lucrari de pe camp, si in toate muncile acestea, pe care-i sileau sa le faca, erau fara niciun pic de mila.

Imparatul Egiptului a poruncit moaselor evreilor, numite una Sifra, si cealalta Pua si le-a zis: „Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat, sa-l omorati; iar daca este fata, s-o lasati sa traiasca.” Dar moasele s-au temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca.

Imparatul Egiptului a chemat pe moase si le-a zis: „Pentru ce ati facut lucrul acesta si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca?” Moasele au raspuns lui faraon: „Pentru ca femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vanjoase si nasc inainte de venirea moasei.” Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar. Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case.

Atunci faraon a dat urmatoarea porunca la tot poporul lui: „Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste si sa lasati pe toate fetele sa traiasca.”

Exod 1:8-10, 14-22

Pe vremea aceea porunca a fost ca toti baietii nascuti sa fie nimiciti. Ce ati fi facut, ca parinti, in aceasta situatie? Dar oare in zilele noastre este altfel? In zilele noastre este o alta lege: ca atat baietii, cat si fetele sa fie nimiciti. Satan vrea sa piarda generatia tanara, pentru ca el stie ca succesul si prosperitatea unei comunitati de oameni consta in tineret. Un popor fara tineret este pierdut.

Care sunt metodele lui Satan de a-i nimici pe copiii nostri? Tehnologia folosita gresit este una dintre ele. Apoi, copiii nostri vor fi educati in crese, gradinite si scoli de catre oameni care poate nu au credinta in Dumnezeu. Ar trebui sa fim foarte atenti la ce facem si cum actionam in aceste situatii.

Un om din casa lui Levi luase de nevasta pe o fata a lui Levi. Femeia aceasta a ramas insarcinata si a nascut un fiu. A vazut ca este frumos si l-a ascuns trei luni. Nemaiputand sa-l ascunda, a luat un sicrias de papura, pe care l-a uns cu lut si cu smoala; a pus copilul in el si l-a asezat intre trestii, pe malul raului. Exod 2:1-3

Acesti parinti aveau ochii pironiti spre promisiunea lui Dumnezeu; stiau ca va veni un eliberator. Daca noi am avea in vedere ca fiii nostri vor sta odata in apararea cauzei Lui, ne vom da toate silintele ca sa ei sa fie intemeiati in adevar.

Care a fost secretul lor? L-au incredintat Nilului. Dar cum? Au facut un cosulet, pe care l-au izolat cu smoala. Mai presus de aceasta, l-au incredintat pe Moise in bratele Domnului.

Puterea rugaciunii unei mame nu poate fi exprimata destul. Ea va sti doar la judecata ce influenta au avut rugaciunile ei. Succesul nostru sta in relatia cu Dumnezeu. Puterea rugaciunii este cea care ii poate tine langa Dumnezeu. Nici o bataie la Poarta Cerului pe care o mama o face nu ramane fara raspuns.

Tatal, capul familiei, trebuie sa lege pe copiii sai de tronul lui Dumnezeu prin credinta vie. Sa nu parasim niciodata caminul familial fara a incredinta familia in mana Domnului, iar seara sa nu uitam sa-I multumim pentru purtarea Lui de grija.

Mai tarziu, israelitii au primit instructiuni in a unge usiorii usii cu sange pentru ca ingerul nimicitor sa nu intre. Si astazi, in orice casa in care se face aceasta implorare a sangelui lui lui Hristos, satana nu are acces. Dar familiile in care nu se face acest lucru, sunt predispuse a fi nimicite.

Poate ca exista familii in care parintii nu si-au indeplinit acesta misiune. Poate copiii lor nu sunt cu ei, au luat-o separat. Este totul pierdut? Sfanta Scriptura are multe fagaduinte ca niciodata nu este tarziu. Atat timp cat suntem in viata, atat timp cat harul Domnului planeaza asupra Pamantului, exista sanse ca fiii nostri sa fie recastigati.

Daca nu stim un lucru, nu suntem fara speranta. Scriptura ne prezinta ce trebuie sa facem in astfel de cazuri:

Manoah a facut Domnului urmatoarea rugaciune: „Doamne, Te rog, sa mai vina o data la noi omul lui Dumnezeu pe care L-ai trimis si sa ne invete ce sa facem pentru copilul care se va naste!” Judecatori 13:8

Acesta nu este o rugaciune prea indrazneata sau pe care cerul sa n-o asculte. Daca nu stim ceva, Cerul este la indemana noastra. Ingerii ne sunt trimisi ca slujitori. Daca este nevoie, Dumnezeu va goli cerul de ingeri pentru a ne ajuta. Dumnezeu va asculta fiecare rugaciune pe care o aducem la Poarta Cerului.

In indeplinirea obiectivului de a-i avea pe copiii nostri cu noi sub Pomul Vietii cel mai important lucru este relatia cu Dumnezeu. Aceasta legatura pe care o facem prin rugaciune cu Cerul este puterea pentru a avea succesul pe care ni-l dorim.

Nelu Dărămuș, 13 aprilie 2019:

Teme-te de Dumnezeu! Respectă prezența Sa!

Succesul marilor barbati, al celor care au dus adevarul in locuri necunoscute a avut un titlu: Temerea de Dumnezeu. Temerea de Dumnezeu si evlavia mamelor din aceste familii au fost cele care au dus la succes. Temerea de Dumnezeu trebuie sa reprezinte pentru fiecare o prioritate. Biserica are nevoie de astfel de oameni.

Caci sfatul este o candela, invatatura este o lumina, iar indemnul si mustrarea sunt calea vietii. Proverbe 6:23

Acest verset este o definie a modului in care se poate exercita temerea de Dumnezeu.

Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor este priceperea. Proverbe 9:10

Orice lucru care este inceput cu temere de Dumnezeu este un lucru care poate avea aprobabrea Cerului si de care nu trebuie sa-ti fie rusine niciodata. Doar un om care a lucrat in temere de Dumnezeu poate sa stea cu fata sus.

Aceasta intelepciune si mod de a lucra in temere de Dumnezeu vor face lucruri mari in experienta personala.

Sa nu te paraseasca bunatatea si credinciosia: leaga-ti-le la gat, scrie-le pe tablita inimii tale.
Si astfel vei capata trecere si minte sanatoasa, inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor.
Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!
Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.
Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau!
Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale.

Proverbe 3:3-8

Echilibrul va fi experienta celui ce a pus inainte de toate frica de Dumnezeu.

Inima poate deveni foarte cruda atunci cand temerea de Dumnezeu este inlaturata. De ce se manifesta uneori omul dur? In momentul in care raspundem nepotrivit, cand stim sa dam replici, de fapt ne-a parasit temerea de Dumnezeu.

Marea lucrare a vietii este formarea caractelui si temerea de Dumnezeu este temelia oricarei educatii adevarate. Temerea de Dumnezeu ni se descopera prin Cuvantul Sau.

Scriptura ni-l prezinta pe Daniel ca avand un caracter fara defect. Daniel nu se incredea in propria lui putere morala. Rugaciunea era pentru el o necesitate. Temerea de Dumnezeu era continuu inaintea lui in toata consacrarea vietii lui. Acest standard inalt poate fi atins de orice tanar crestin.

Chiar daca suntem asaltati de Satan, daca avem in fata noastra temerea de Dumnezeu, El ne va trimite ingeri in ajutor pentru a ne putea impotrivi diavolului.

Tremurand si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” Fapte 9:6 pp

Avem si noi nevoie de aceasta stare, avem si noi nevoie de acest moment de cadere in fata Prezentei lui Dumnezeu. El ne va spune fiecaruia ce avem de facut. Fiecare avem o experienta individuala.

Avem nevoie de ceea ce spunea David in Psalmul 139: „Du-ma pe calea vesniciei”.

Unde trebuie pusa temerea de Dumnezeu?

Si sa va innoiti in duhul mintii voastre. Ef. 4:23

Daca temerea de Dumnezeu nu este in costiinta noastra, nu este nici o rezolvare. Va fi doar o forma de evlavie.

Avem nevoie de acel Cuvant care se adreseaza direct fiecaruia dintre noi:

Caci suntem in clipa cand judecata sta sa inceapa de la Casa lui Dumnezeu. Si, daca incepe cu noi, care va fi sfarsitul celor ce nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu? 1 Petru 4:17

Suntem noi gata pentru marea intalnire de sub Pomul Vietii?

Tot asa si voi, tinerilor, fiti supusi celor batrani. Si toti, in legaturile voastre, sa fiti impodobiti cu smerenie. Caci „Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.” 1 Petru 5:5

Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Eclesiastul 12:13